Paraziţii se alătură campaniei “NOI VREM RESPECT”. ASCULTĂ PIESA

“Mergem la muncă, platim taxe. Ei ne zâmbesc, indiferenţa lor o simţim până-n oase. Nu vrem funcţii, nici putere, sistemul e defect. Noi ducem ţara-n spate, vrem respect!”. Trupa Paraziţii se aliniază campaniei grupului Realitatea-Caţavencu şi au lansat în premieră, simultan pe Realitatea TV şi Internet, videoclipul “NOI VREM RESPECT”.

REALITATEA.NET – Paraziţii se alătură campaniei ” NOI VREM RESPECT” . ASCULTĂ PIESA

“Au trecut 20 de ani, şi-or să mai treacă degeaba. Din nou, pentru putere se bat, când şcolile cad peste copii, e un iad. Acum că eşti bătrân totul se transformă-n scrum. Spitalele sunt ultima haltă pe ultimul drum. Ne târâm pe drumuri prin gropi, ca prin nisipuri”, spune utima piesă semnată Paraziţii.

Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, vrem respect

Ai dracu ruşi au fost românii, dar trece
A venit apa caldă? A venit, da-i rece
Rupem tăcerea
Aşa stă treaba
Au trecut 20 de ani şi-or să mai treacă degeaba
Din nou pentru putere se bat
Când şcolile cad peste copii
E un iad
Acum, că eşti bătrân, totul se transformă în scrum
Spitalele sunt ultima haltă pe ultimul drum
Ne târâm pe drumuri, prin gropi ca prin nisipuri
Ei nu simt nimic că-şi pun la căldură (…) în jeepuri
Banii sunt scopul
Ei vor totul cu justiţia
Îţi fură libertatea când nu au ce să-ţi mai ia
Mergem la muncă, plătim taxe, taxe
Ei ne zâmbesc
Indiferenţa lor o simţim până-n oase
Nu vrem funcţii, nici putere
Sistemul e defect
Noi ducem ţara-n spate
Vrem respect!
Sugeţi un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Sugeţi un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Rupem tăcerea, poate v-am rupe gâtul
Calculăm în prostia noastră că ni s-a urât cu urâtul
Copiii se dau pe gheaţă, în săli de clasă
Sărăcia apasă
Bătrânii îşi caută demnitatea rămasă
Plătim autostrăzi care nu se mai fac
Şi ne oprim să ne tragem sufletul în primul copac
Legaţi în pat, în salvare, cu borşul pe-afară
Ne tremură mâna că trebuie să dăm şpagă la drum de seară
Ies lipsă 30 de miliarde, de argint
Să trăiţi bine, fraierilor! Iuda, ne ameninţi?
O ducem bine, nu-ţi face griji, e totul perfect
Ne mai ajunge să cerem acum. Cerem respect!
23 de milioane de nesimţiţi, de coate goale
Îşi permit să încurce coloanele oficiale
Uite ţuică, uite femei şi sarmale, pentru cei aleşi
Cauţi dreptatea frate? Caută uşa şi ieşi!

Sugeti un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Sugeti un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Cu toate că va fi greu să nu minţi în campania electorală
Promitem să ne vedem din 3 în 3 luni în Piaţa Universităţii
Promit că voi face autostradă suspendată peste Bucureşti
Promit că vom da 20.000 de euro tinerilor care se întorc acasă
Ca să ne vadă autostrada, bineînţeles
Totodată, am vorbit cu NASA să trimitem un pilot român în spaţiu
Probabil un mecanic beat, de locomotivă, care mai trage pe nas
Dacă nici el nu ne rezolvă problemele
Promit că îmi voi da demisia în 5 minute de la votul din Parlament!

Noi vrem respect, respect!
Noi vrem respect, respect!
Noi vrem respect, respect!

Atlas de Mitocanie Urbana II

Atlas de Mitocanie Urbana

Earth Hour … participa si tu

Cred ca multi ne-am gandit cel putin odata la incalzirea globala si , bineinteles , efectele ei . Ei bine , in data de 28 martie , orele 8:30 p.m si 9:30 p.m sa stingem luminile , televizoarele si tot ce consuma curent , asta , ca un mod de a oprii incalzirea globala .

 

Scurt istoric :

Anul acesta, Earth Hour a fost transformata în prima alegere la nivel mondial , dintre Pământ şi a încălzirii globale. Pentru prima dată în istorie, oameni de toate vârstele, naţionalităţi, rasă şi de fond au posibilitatea de a folosi lumina ca vot al lor – oprirea luminii este un vot pentru Pamant, sau lasate aprinse vor fi un vot pentru încălzirea globală. WWF propune oamenilor din lume sa dea cate un vot Pământului şi atingă obiectivul de 1 miliard de voturi, care va fi prezentată la lideri mondiali la Global Climate Change Conference  de la Copenhaga, în 2009. Această întâlnire va determina politicile guvernamentale oficiale, pentru a lua măsuri împotriva încălzirii globale, care va inlocui Protocolul de la Kyoto. Este sansa tuturor oamenilor din lume să îşi facă auzită vocea.
Earth Hour a început la Sydney în 2007, când 2.2 milioane de case şi întreprinderile lor au oprit luminile pentru o oră. În 2008, mesajul a crescut într-o mişcare de durabilitate la nivel global, cu 50 de milioane de persoane care au opririt luminile. Lucrurile importante ,marile “muzee” cum ar fi Podul Golden Gate din San Francisco, Colosseum-ul din Roma, Sydney Opera House si panoul Coca Cola din Times Square toate se aflau in intuneric.
În 2009, Earth Hour este trimis la nivelul următor, cu scopul de a face ca  1 miliard de oameni sa opreasca luminiile, ca parte a unui vot la nivel global. Spre deosebire de orice alegeri în istorie, nu este despre ţară din care te aflii, dar în loc, de pe ce planetă esti. VOTE Earth este o chemare la acţiune pentru fiecare individ, fiecare mediu de afaceri, şi fiecare comunitate. Un apel să se ridice şi să preiau controlul asupra viitorul planetei noastre. Peste 74 de ţări şi teritorii au promis sprijinul lor de vot Earth Hour 2009, şi această cifră este în creştere de zi cu zi.
Cu totii avem un vot, şi de aceea fiecare vot contează. Împreună putem să preluam controlul viitorului planetei , pentru urmatoarele generaţiile .

Uitati , ceea ce s-ar putea intampla , daca , noi nu ajutam intr-un fel sau altul pamantul , ganditi-va bine , inainte de a face un “pas” gresit .

Windows 7

The New Microsoft Windows 7

Bun , cred ca multi dintre voi atzi auzit de Windows 7 . Sau poate nu , ei bine , eu am zis ca il incerc , si bineinteles l-am luat si l-am activat . Arata foarte bine si , spre surprinderea mea merge si bine. Ceea ce ma nemultumeste la el este ca , imaginea acestui windows este de 2.43 GB , cam mult , instalat avand cam 11 GB , foarte mult .Dar cum ziceam arata bine , il recomand tuturor care vor sa testeze ceva nou. Bineinteles , el este “For testing purpose only” . Arata foarte mult cu Windows Vista (cam toate editiile) , insa fata de acelea acesta imi merge foarte bine . Pentru mai multe detalii : http://www.microsoft.com .

Viitorul (fu)turistic al Romaniei…

Zilele trecute privind la televizor la circul politic Made in Romania, mi-am adus aminte de un banc despre 2 viermi, tată şi fiu, care locuiau într-o grămadă de bălegar. Într-o bună zi cei doi au ieşit la plimbare în afara bălegarului. Viermele-fiu nu mai ieşise până atunci din rahat şi se tot minuna de ceea ce vedea în jurul lui: cerul, pădurea, aerul curat etc., apoi şi-a întrebat tatăl: „Dacă afară e aşa de frumos, de ce dracu’ mai stăm în rahatul ăla împuţit?!” „Din patriotism”, îi răspunde tatăl sictirit. Tot din patriotism ar trebui să-şi petreacă românii concediul în România şi să renunţe la „obiceiul” concediilor în străinătate, pentru că aşa ne-a rugat doamna Udrea, noul ministru al Turismului. Ceea ce nu ştie doamna ministru este că marea majoritate a românilor dau dovadă nu doar de patriotism naţional, ci şi de un foarte pregnant patriotism local. În sensul că îşi petrec concediul chiar în localităţile în care domiciliază pentru că nu-şi permit să stea degeaba prin alte localităţi, impropriu denumite staţiuni turistice… Să-i mai spunem doamnei ministru că marea majoritate a românilor care pleacă în străinătate nu merg în concediu, ci la muncă? Sau că, făcând abstracţie de categoriile de români mai sus amintite la care în mod sigur doamna Udrea nu s-a referit, doar 20% din numărul de turişti români şi-au petrecut concediul în străinătăte în 2008, restul de 80% înghesuindu-se ca disperaţii pe şoselele patriei ca să ajungă în staţiunile dărăpănate şi super-scumpe de pe Litoral sau Valea Prahovei? Şi la urma-urmei de ce mi-aş face concediul în România? Pentru a plăti o grămadă de bani pe servicii de foarte proastă calitate? Pentru a mă pilmba printre ruinele fantomatice ale vechilor staţiuni balneoclimaterice căzute acum în paragină? Pentru a admira peisajele patriei învăluite în fumul grătarelor populare şi sluţite de gunoaiele lăsate în urmă de nesimţirea generală? Pentru a vizita monumente istorice părăginite dar cârpite cu geamuri termopan, socluri de faianţă şi gresie şi spoite în culori ţipătoare? Pentru a fi agasat de cerşetori, agresat de tâlhari şi fugărit de câinii vagabonzi? Pentru a fi schilodit în drum spre concediu de tot soiul de imbecili nesimţiţi cu volan în mână dar fără creier în cap? Nu, mulţumesc…
Şi, aruncând oleacă privirea în propria ogradă, adică în Sighişoara, care se vrea a fi un oraş turistic, de ce ar veni turiştii aici? Pentru că, deşi în perioada interbelică Sighişoara a avut statutul de staţiune climaterică, acum nu mai există nimic care să atragă turiştii în afară de turnurile Cetăţii şi zidurile lipsite viaţă ale caselor de meşteşugari sau comercianţi, pe lângă care puţinii localnici ai Cetăţii rătăcesc printre grupurile de turişti încercând să le ofere cazare celor care nu-şi permit sau n-au mai găsit locuri în pensiuni şi hoteluri. Sunt puţine iniţiative de a reînvia unele meşteşuguri, zis tradiţionale, în Cetate, de folosire a turnurilor ce zac în paragină pentru aceste meşteşuguri, dar acestea nu se bucură de prea multă susţinere din partea celor care zic că vor să atragă cât mai mulţi turişti la Sighişoara înspre bunăstarea lor şi, eventual, a locuitorilor oraşului. Sighişoara nu oferă aproape nimic specific locului în domeniul culinar, să zicem, ceva care să facă cunoscut oraşul şi în această privinţă. Nici în ce priveşte calitatea serviciilor turistice nu stăm mai bine. Aceste lucruri, şi nu neapărat faptul că după 2 ani străzile Cetăţii sunt încă nepavate, au dus la scăderea numărului de turişti în anul 2008 faţă de 2007. Prin urmare, înainte ca doamna ministru să facă apel la români ca să-şi petreacă concediul în ţară din patriotism, ar trebui ca mai întâi să-i pună la treabă pe cei de care depinde asigurarea de condiţii minime, de bun simţ, pentru practicarea de activităţi turistice, astfel încât să viziteze România şi turiştii străini „normali”, nu doar cei dornici de „aventură mioritică”. Pentru că de asta presupun că a fost numită în acea funcţie, nu pentru a da sfaturi turiştilor români. Sigur că acest lucru nu depinde numai de dânsa, ci de cam toate celelalte instituţii ale statului, precum şi de cei ce lucrează în turism…
Şi pentru că un ministru al Turismului care se respectă trebuie să se distingă prin ceva spectaculos, doamna Udrea propune ca în super-poluatul şi extra-înghesuitul Bucureşti să fie deschise staţiuni balneo-climaterice pentru că Capitala (cacofonie intenţionată) stă pe un zăcământ imens de apă termală. O idee la fel de creaţă precum Dracula-Park-ul sighişorean a lui Agathon, cu şanse de realizare la fel de mari. Ceea ce iar se uită în acest context este faptul că în ţară sunt o grămadă de staţiuni balneoclimaterice ce au funcţionat de pe vremea romanilor, dar care acum, în vremea românilor au fost nimicite de ignoranţa şi incompetenţa administratorilor lor. N-ar fi mai util că, înainte de crearea de staţiuni balneoclimaterice în Bucureşti, să fie redate circuitului turistic staţiuni care deja există dar care trebuie doar reabiliate?

Scris de : Adrian Diţă

Generatia “care arata cu degetul”

Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum, in anul 2007, cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o ei si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca noi nu stim nimic.

Suntem ultima generatie care a jucat “ascunsea”, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsa, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii care au strigat “Un doi trei, la perete stai”, sau am suflat cornete dupa vecini. Am fost ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video alea cu casete (remember Super Mario and others?) si primii care am vazut desene animate color. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.

Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare. Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat La Multi Ani! nu Happy Birthday! la aniversari. Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas … si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s-a certat Batman cu Robin. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau armele alea superbe de apa.

Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, ori de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, iti raspund “muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, oricum!”. Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe E-uri, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca si poate ca tot noi i-am trimis 10.000 de mailuri de “dulce”.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, Fete sau Baieti si Sticla, ori Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam “pe gura” pe cine “iubeam”. Noi suntem cei care inca au mai cerut (sau li s-a cerut) “prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.

Parintii nostri nu aveau Canon de 10 Megapixeli si nici obiective cu autofocus. Si daca nu intelegeti ce va spun, uitati-va la poza mea, e sus, e gri si-aduce amintiri.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers…

Daca esti de-al nostru… Felicitari!!

Emo: generatia copiilor deprimati

Importat din Occident, curentul are ca adepti tineri care se imbraca in negru, nu zambesc, au coafuri ciudate, sunt depresivi si au la activ numeroase tentative de suicid.

Ii intalniti peste tot, pe strada, la metrou sau adunati in grupulete la Teatrul National ori prin Piata Romana din Bucuresti au piercinguri in buza si spranceana, se imbraca in negru cu dungi si patratele, au frizuri ciudate care, de obicei, le acopera o jumatate din fata, poarta podoabe sub forma de schelete si zeci de bratari.

Ei fac parte din noul val de adolescenti. Nu ii uneste doar stilul vestimentar, ci si muzica pe care o asculta, dar, mai ales, atitudinea fata de viata: sunt retrasi, depresivi, melancolici, antisociali si se cresteaza cu lama pe corp, iar unii dintre ei ajung chiar sa se sinucida.

Ei sunt copiii emo, iar curentul, care a patruns si la noi in tara de cativa ani, aduna din ce in ce mai multi adepti din randul celor aflati la o varsta dificila.